„Suplimente”

O buna prietena, recent, a achizitionat un pachet de dezvoltare personala online si mi-a dat si mie sa citesc “modulul 1”  (probabil primul dintr-o serie) cerandu-mi o parere despre utilitatea lui. Am ajuns sa cunosc cativa dintre acesti guru locali, coach-speaker-trainer-i care – cartile se scriu din carti, nu? – coleaza citate, maxime, minime si le transforma intr-o ikebana de idei care arata bine dar nu au decat rol decorativ. Asta n-ar fi un pacat, pentru ca avem nevoie de lucruri bune si frumoase, dar cand iti hranesti mintea cu astfel de semipreparate incalzite rapid nu faci decat sa asimilezi slaba calitate si nelipsitele condimente artificiale. Poate ca te vei satura pe moment, dar in timp, rezultatele dezastruoase ale unui mod gresit de nutritie mentala nu se vor lasa asteptate.

Toate aceste “E”-uri rational-emotionale, cu aroma identica celor naturale, se pot comercializa ca suplimente: formula unica, fara efecte adverse, completeaza dieta normala si bineinteles “la promotie”. Fapt: pentru ca in zona alimentara “beneficiem” de o explozie de produse de sinteza promovate agresiv pe toate canalele media acest fenomen a intrat in cultura oamenilor devenind un mod de viata. Evident, ca mai mereu, este vorba despre bani.  Si nu ne mai sperie ca alimentele sunt contrafacute din moment ce avem la dispozitie “suplimente” care  “echilibreaza” nevoile organismului. O alternativa ar fi sa consumam “bio” – cat de bio or fi Dumnezeu si producatorul stiu – diferenta de bani provenind din renuntarea la suplimente. Chiar asa enuntata, problema e mult mai complicata, tinand de mecanisme mult peste puterea noastra de control. Si daca aici suntem conditionati de prea multi factori externi, in celalalt caz detinem suveranitatea. Singuri putem decide sa facem parte sau nu din grupul consumatorilor de suplimente intelectuale. Ne e lene, ne e frica sa gandim. Am uitat sa cream si prin asta am renuntat la cel mai de pret dar al nostru: libertatea – creatia este izvor de libertate. Ne-am obisnuit atat de mult cu surogatele accesibile incat le preferam, din comoditate sau lipsa de timp, lucrurilor adevarate, autentice.

De mici copii ni se spune ce sa facem si ce nu si prin diverse metode suntem obisnuiti cu sclavia sociala, reala si acceptata, in care vom trai ca maturi. Asta e una din conditionarile cele mai puternice si mai controversate care ni se induce, de gradul de integrare al careia depinde – ce credeti – chiar fericirea noastra. Ideea de libertate va fi sacrificata pe altarul stabilitatii si sigurantei personale – un nivel primar rational si emotional, un numitor comun cu semenii nostri, acela care ne asigura acceptarea in comunitate. Aceasta apartenenta ne garanteaza un nivel constant, dar minim, de supravietuire, al satisfactiei sufletesti numita uneori fericire. Oamenii ajung sa caute disperati socializarea pe principiul cantitatii (retele, cluburi, grupuri de discutii sau de activitati fizice etc.) fara sa tina seama de structura personalitatii proprii sau, mai rau, modeland-o, adaptand-o la contextul respectiv, asta ducand inevitabil la o pierdere a identitatii, la o netezire, la o uniformizare de tip stup. Si nu e nici o surpriza cand constata ca numarul cunostintelor nu functioneaza ca suma a micilor satisfactii distribuite de-a lungul unei zile, luni, vieti… Nu. Golul acela, senzatia de lipsa a ceva cu adevarat important ramane.

Si pentru ca tabloul sa fie complet (a se citi catastrofal) incep sa se indoiasca de sine insisi, de capacitatea lor de a oferi si a recepta acele lucruri importante si decid sa se “dezvolte personal”. Si se indoapa bulimic cu informatii si teorii ambalate cu mare arta de alti oameni care fac din asta o afacere. Oameni inteligenti care la randul lor se confrunta cu aceleasi frustrari si anxietati dar care, si pe baza unor abilitati proprii, reusesc sa se pacaleasca in primul rand pe ei si mai apoi pe altii… Trist. Acesti invatatori, coach-speaker-trainer-i iti regleaza, asemenea unui oftalmolog, lentilele dar tabela cu semne este a lor si cand vei ajunge sa vezi clar si vei vrea sa iti citesti propria tabela totul va fi confuz si de neinteles. Pentru ca am uitat ca suntem unici, ca avem capacitatea de a crea (creatia, prin definitie nu poate fi decat unica) si, in consecinta, de a fi liberi. Singura consolare va fi ca, uite, nu esti singur ci apartii inca unui grup care are aceeasi “optica”.

Incercati sa nu va cedati libertatea autoritatilor de orice natura transformandu-va intr-o marioneta in schimbul sentimentelor de apartenenta si siguranta. Nu va inregimentati in marea masa tributara fricilor launtrice, fiti autonomi in gandire. Realizati cine sunteti si fiti creativi !

Va recomand cu caldura o carte care poate raspunde multor intrebari legate de subiectul articolului:

Erich Fromm (1900–1980), sociolog și psihanalist, s-a format în cadrul Școlii de la Frankfurt, pentru ca în 1933 să emigreze în SUA. Din cărțile sale traduse la Editura Trei, amintim: Arta de a iubi, Budismul Zen și psihanaliza, Arta de a fi, Anatomia distructivității.

„Numai dacă omul va stăpâni societatea și va subordona angrenajul economic scopurilor fericirii umane, și numai dacă va participa activ la procesul social, va putea să învingă ceea ce îl duce acum la disperare — singurătatea lui și sentimentul de neputință.” Erich Fromm