În vârful scarii, o pisica neagra, cu laba aruncata dupa un fluture alb cu bobite albastre. Fluturele plutea nemiscat în aer, cu aripile întinse. Pisica se uita cu niste ochi vii si lacomi.

— Câti, zise batrâna, nu se asemana cu pisica asta!
— Cum?...
— Între ei si ceea ce vor, înca nitel, înca nitel, si ast nitel nu se mai ispraveste...

Batrâna vorbea si eu râdeam de pisica: "Prinde-l, motane, ah! ce bun ar fi... ce frumos e... înca nitel, înca nitel, si aripioarele lui vor curge ca niste flori marunte"...

Departe, departe...
de
Barbu Delavrancea