Anxietate

Nu mă-ntreba ce pot să-ţi dau
Ia cât poţi, cu amândouă mâinile,
Cu amândoi ochii
Muşcă, rupe, trage,
Sparge şi adună ce-ţi trebuie
Nu-ţi fie teamă că mă răneşti
Grija ta m-ar face cu adevărat să sufăr
Bunătatea ta m-ar lăsa fără aer
Compasiunea m-ar ucide
Ştiu să mă apăr de toate relele
Din lumea asta
Singurul lucru în faţa căruia sunt
Neputincios
E iubirea…

Creativitatea anonima

Dorim sa fim faimosi ca poeti, scriitori, ca pictori, politicieni sau cantareti, etc. De ce? Pentru ca noua chiar nu ne place ceea ce facem.

Daca iubesti sa canti, sa pictezi, sa scrii poezii – daca intr-adevar iubesti asta – n-ai mai fi preocupat de faptul daca esti sau nu celebru.

A dori sa fii celebru este strident, trivial, stupid, nu are nici un sens, dar pentru ca nu ne place ceea ce facem, dorim sa ne imbogatim cu faima.

Educatia noastra actuala este putreda, pentru ca ne invata sa iubim succesul si nu ceea ce facem. Rezultatul a devenit mai important decat actiunea.

Stii, este bine sa-ti ascunzi stralucirea, pentru a fi anonim, sa iubesti ceea ce faci si sa nu te lauzi. Este bine sa fii un om fara “un nume”. Asta nu te face celebru, nu face ca fotografia ta sa apara in ziare. Politicienii nu vin la usa ta.

Esti doar o fiinta umana creativa, traind anonim, si in asta exista o mare bogatie si frumusete…

Jiddu Krishnamurti