Categorie: Lecturi libere

Dorim sa fim faimosi ca poeti, scriitori, ca pictori, politicieni sau cantareti, etc. De ce? Pentru ca noua chiar nu ne place ceea ce facem.

Daca iubesti sa canti, sa pictezi, sa scrii poezii – daca intr-adevar iubesti asta – n-ai mai fi preocupat de faptul daca esti sau nu celebru.

A dori sa fii celebru este strident, trivial, stupid, nu are nici un sens, dar pentru ca nu ne place ceea ce facem, dorim sa ne imbogatim cu faima.

Educatia noastra actuala este putreda, pentru ca ne invata sa iubim succesul si nu ceea ce facem. Rezultatul a devenit mai important decat actiunea.

Stii, este bine sa-ti ascunzi stralucirea, pentru a fi anonim, sa iubesti ceea ce faci si sa nu te lauzi. Este bine sa fii un om fara “un nume”. Asta nu te face celebru, nu face ca fotografia ta sa apara in ziare. Politicienii nu vin la usa ta.

Esti doar o fiinta umana creativa, traind anonim, si in asta exista o mare bogatie si frumusete…

Jiddu Krishnamurti 

Azi am vazut un film pe Netflix: „De neinlocuit”… Emotionant  (ca toate filmele in care cineva tanar si iubit moare de cancer) si decent (eroii  relationeaza intr-un fel de normalitate lipsita de emotii lichide, superficiale). Merita vazut daca esti singur si deprimat. M-a facut sa reflectez: ce e de preferat? Sa fii singur si sanatos sau canceros si inconjurat de oameni care te iubesc? Evident, aleg fara sa ezit boala… Continuă lectura „De neinlocuit”

Am revazut ieri Naufragiatul (Cast Away) cu Tom Hanks. Si pentru ca stiam in mare actiunea dar imi doream sa vad cateva secvente care imi ramasesera in memorie mi-am permis sa adopt o atitudine de gospodina si sa calc cateva rufe in acest timp. Cumva am reusit sa stric ambele activitati: nici rufele nu le-am calcat bine pentru ca ramaneam ades cu ochii in ecran, nici filmul nu l-am receptat asa cum merita pentru ca se mai ivea cate-o cuta aiurea pe care ma concentram intens. Continuă lectura „Secvente de film”

O buna prietena, recent, a achizitionat un pachet de dezvoltare personala online si mi-a dat si mie sa citesc “modulul 1”  (probabil primul dintr-o serie) cerandu-mi o parere despre utilitatea lui. Am ajuns sa cunosc cativa dintre acesti guru locali, coach-speaker-trainer-i care – cartile se scriu din carti, nu? – coleaza citate, maxime, minime si le transforma intr-o ikebana de idei care arata bine dar nu au decat rol decorativ. Asta n-ar fi un pacat, pentru ca avem nevoie de lucruri bune si frumoase, dar cand iti hranesti mintea cu astfel de semipreparate incalzite rapid nu faci decat sa asimilezi slaba calitate si nelipsitele condimente artificiale. Poate ca te vei satura pe moment, dar in timp, rezultatele dezastruoase ale unui mod gresit de nutritie mentala nu se vor lasa asteptate.

Toate aceste “E”-uri rational-emotionale, cu aroma identica celor naturale, se pot comercializa ca suplimente: formula unica, fara efecte adverse, completeaza dieta normala si bineinteles “la promotie”. Continuă lectura „„Suplimente””

Sunt oameni care se nasc tristi si mor tristi. Ca sa fim intelesi: nu fac parte dintre ei. Tristetea e un sentiment complex care poate fi savurata asemenea unui vin bun… Nu vorbim aici de tristetile stupide ale vanzatorului care-si vede marfa stricandu-se pe taraba sau ale suporterului care se intoarce de la meciul in care echipa favorita a pierdut. Sau Halep. Nuu… vorbim de tristetea aia ca un parfum cu care-ti dai cu grija de a nu exagera sau de a mirosi suficient de puternic incat sa atragi atentia… Pentru transpiratie avem deodorant – parfumul e pentru atentie. E ca orice alt accesoriu care te pune in evidenta, care-ti completeaza personalitatea. Tot asa si tristetea: trebuie dozata cu pricepere. Nu poti iesi pe strada cu lacrimi siroind pe obraz, privind fix si pasind sovaielnic. E de un prost gust total. Daca tot e sa fii trist, fa-o cu discretie: un zambet pe jumatate frant (sau chiar o treime pentru un efect rafinat) sau un zambet intreg dar privirea fin intr-o parte si ochii usor umeziti iar maxilarul strans putin (ca atunci cand vrei sa inghiti). Numai asa poti transmite starea – iar asta e cu adevarat important. Pentru ca tristetea e un act de creatie, o matase, un nisip fin in care-ti afunzi talpile…  Continuă lectura „Lorem Ipsum”